Atenţie : un sentiment de adânca frustrare te va măcina. Nu este chiar atât de uşor sa creezi si sa administrezi un blog mai ales pentru aceia dintre noi care sunt pseudo, sau mai puţin pseudo atehnici (nu cu mândrie dar cu multa exuberanta îngroş si eu numărul acestei tagme). Apasă asta…bifează cealaltă…nu…nu…nu aia… pfu, acum ai sa ai mari probleme. O, nu! Am închis fereastra. Trebuie s-o iau de la cap’. Toate nu fac doi bani daca fundalul sonor, care te acompaniază, gratie amprentei puternice a timpului pusa pe timpanul vecinului tău, care îl asculta pe D. Diaconescu in direct seara pe OTV, in reluare pe DDTV (se zvoneşte ca va mai deschide un post de muzica lăutăreasca si manele ignare – MDDTV). Calvarul nu ia sfârşit aşa cum te aşteptai, odată cu postarea unui modest si timid…POST. Eşti mândru. Îl citesti. Îl reciteşti. Ii descoperi câteva lacune dar per total general îl găseşti superb. Pana sa iţi desfaci sticla de Dom Pérignon , te gândeşti sa vezi ce face concurenta…sa-i priveşti cu compasiune. Soc!!! Nu eşti chic! Nu ai ceas pe blog! Nu ai postate comentarii la cele mai vizionate videos de pe youtube. Nu exişti…nu ai cont pe FeedBurner, NeoWorx – nu ai cum sa ştii daca te citeşte/vizitează un roman sau un bengalez (asta este foarte important – intareste psihicul), etc. Ce sa faci? Brusc blogul tău a căzut in dizgraţia chiar a creatorului sau. Ce faci? Începi sa cauţi ca disperatu’ Bling-bling for blogs? Iti desfaci sticla? Iti ucizi blogul? Eu mi-am amintit de stoici…si l-am pastrat.
PS : Este mult mai boem sa scrii the old fashion way, dimineaţa înconjurat de aerul îmbâcsit de mirosul somnului.
