Sa mergem sau sa nu mergem in Auchan?

Auuusan…de fapt Auchan dar cine se mai cazneste sa pronunte corect? Doar numele este frantuzesc, cam aici se opreste si rafinamentul francez. Nu difera cu foarte mult fata de concurenta. Fauna este aproximativ aceeasi insa pare ca se bucura de o mai mare libertate : pot manca, bea, isi pot indopa copii, verii, cumnatii, intr-un cuvant – tot neamul. Daca vei dori sa cumperi o portocala duminica nu vei gasi nici una oricat de asiduu si staruitor o vei cauta pe sub cozile celor hraparite in viteza. Iti faci cu greu loc printre zecile de carucioare asisti neputicios la reprezentatii grobiene: de la scuipatul pe podea la aruncarea artistica a cojilor de samanta.

Mai sunt multe de spus dar parca…nu merita.

 

Restul e tacere…

Un film asteptat. Din pacate timpul mi-a rapit placerea de a-l vedea mai curand. Un film nu neaparat mai bun decat precedentele semnate N. Caranfil dar cutremurator prin subiectul tratat si prin epoca zugravita. Din pacate nu prea multi au fost aceia care s-au grabit sa cumpere bilet. Si din acestia foarte putini tineri. E pacat ca pentru ei a vedea un film la cinema nu este echivalentul unui moment magic. Nuovo Cinema Paradiso, de exemplu, ar putea fi inteles de foarta putina suflare adolescentina.

 

Incercare de evadare

Nu reusesc sa scap de umbra summitului. Peste tot se discuta despre asta. Asta seara am trecut pe langa banca “inteleptilor”…si ei surpriza, tot despre asta discutau, e drept cam agitati din cauza “tuicutei” luate din ghena trasformata de mai mult timp intr-o crasma fara gust dar cu o odoare innascuta.

Nu e nevoie sa aprind televizorul…a facut-o vecinul meu – pensionarul “Gicu”- care asculta in paralel Realitatea si Antena 3 la un nivel demn de poluare fonica. Cineva ar putea spune ca nu mai am mult de patimit. Gresit…total gresit. Dupa 12 va comuta pe discutiile “metafizice” de pe postul tuturor romanilor, OTV.

 

Atentie, se presupune!

Daca esti in preajma unui om ascuns in spatele unei uniforme albastre sau negre ai mare grija la modificarile expresiei faciale. Daca observi o incruntare a politistului din apropierea ta (mai corect ar fi o scremere) atunci incearca  sa pleci din zona aia…omul  in negru/albastru  e pe cale sa  faca  o presupunere.  Acest lucru era absolut inofensiv, si intre noi fie vorba aproape absent (politistii nostri nu prea au presupuneri)…zilele acestea insa presupunerile sunt la moda si sunt de ajuns pentru a fi arestatin dulcele stil comunist.

 

Habemus Culoar Unic!

Poftim…? A, scuze, oficialitatile straine au parte de un trafic asa cum trebuie sa fie in fiecare zi in Bucuresti. Bine, dar noua, noua ce ne ramane? Cum ce? Trotuarul… ei bine nu este asa. Nu ai voie nici macar sa te mai plimbi pe Calea Victoriei…pe trotuar. Nu este posibil. Acestea sunt reflexe demne de regimul comunist odios. In ce alta tara civilizata nu esti lasat sa-ti deschizi geamul doar pentru ca prin fata apartamentului tau trece Bush (care apropo a venit cu “bestia” – adica cu masina lui speciala ultrasecurizata)? Autoritatile romane au aratat cat de mult tin la populatia platitoare de taxe.

Daca aceste masuri de securitate ar fi fost luate cu cap sau macar de un cap nu s-ar fi intamplat ca azi in fata hotelului Bush sa riste sa fie agatat de o gasca de puslamale (catei) cu apucaturi clar anti-americane. Este incredibil cum Bucurestiul s-a transformat intr-o gradina zoologica.

 

Te gândeşti sa devii bloger?

Atenţie : un sentiment de adânca frustrare te va  măcina. Nu este chiar atât de uşor sa creezi si sa administrezi un blog mai ales pentru aceia dintre noi care sunt pseudo, sau mai puţin pseudo atehnici (nu cu mândrie dar cu multa exuberanta îngroş si eu  numărul acestei tagme). Apasă asta…bifează cealaltă…nu…nu…nu aia… pfu, acum ai sa ai mari probleme. O, nu! Am închis fereastra. Trebuie s-o iau de la cap’. Toate nu fac doi bani daca fundalul sonor, care te acompaniază, gratie amprentei puternice a timpului pusa pe timpanul vecinului tău, care îl asculta pe D. Diaconescu in direct seara pe OTV, in reluare pe DDTV (se zvoneşte ca va mai deschide un post de muzica lăutăreasca si manele ignare – MDDTV). Calvarul nu ia sfârşit aşa cum te aşteptai, odată cu postarea unui modest si timid…POST. Eşti mândru. Îl citesti. Îl reciteşti. Ii descoperi câteva lacune dar per total general îl găseşti superb. Pana sa iţi desfaci sticla de Dom Pérignon , te gândeşti sa vezi ce face concurenta…sa-i priveşti cu compasiune. Soc!!! Nu eşti chic! Nu ai ceas pe blog! Nu ai postate comentarii la cele mai vizionate videos de pe youtube. Nu exişti…nu ai cont pe FeedBurner, NeoWorx – nu ai cum sa ştii daca te citeşte/vizitează un roman sau un bengalez (asta este foarte important – intareste psihicul), etc. Ce sa faci? Brusc blogul tău a căzut in dizgraţia chiar a creatorului sau. Ce faci? Începi sa cauţi ca disperatu’ Bling-bling for blogs? Iti desfaci sticla? Iti ucizi blogul? Eu mi-am amintit de stoici…si l-am pastrat.

PS : Este mult mai boem sa scrii the old fashion way, dimineaţa înconjurat de aerul îmbâcsit de mirosul somnului.  

 

 

Hello world!

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!