Un film asteptat. Din pacate timpul mi-a rapit placerea de a-l vedea mai curand. Un film nu neaparat mai bun decat precedentele semnate N. Caranfil dar cutremurator prin subiectul tratat si prin epoca zugravita. Din pacate nu prea multi au fost aceia care s-au grabit sa cumpere bilet. Si din acestia foarte putini tineri. E pacat ca pentru ei a vedea un film la cinema nu este echivalentul unui moment magic. Nuovo Cinema Paradiso, de exemplu, ar putea fi inteles de foarta putina suflare adolescentina.
aprilie 5, 2008
aprilie 8, 2008 at 12:20 pm
In ultima vreme imi e teama sa merg la cinema, pentru ca… nu prea ma pot stapani sa le dau cate o palma peste ceafa alora de le suna telefonul in timpul filmului si asa mai departe. La “Restul e tacere” am fost cuminte. Insa ultima data am poftit afara trei spectatori care isi gasisera momentul sa discute despre un al patrulea chiar pe la jumatea filmului. Si nici macar nu discutau in soapta. Moment magic? Da, pentru mine, pentru tine si alti cativa. Pentru generatia “Mtv – Otv”…
aprilie 15, 2008 at 4:11 pm
e greu,din ce in ce mai putini oameni merg la cinematografe,acolo traiesti intradevar filmul.